Fertilizarea in vitro
Dupa stimularea hormonala a ovarelor, ovocitele (ovocitul este celula germinativa feminina) sunt extrase si se pun in contact cu spermatozoizii sotului intr-un recipient ("eprubeta"). Spermatozoizii vor fecunda ovocitele si astfel se vor obtine embrioni care vor fi introdusi in uterul viitoarei mame, unde acestia vor continua sa se dezvolte in conditii ideale, rezultand sarcina.
Dupa cum reiese din descrierea anterioara, nu mai sunt necesare trompele uterine, deoarece ovocitele fecundate sunt reintroduse in cavitatea uterina, sub forma de embrioni, dupa prealabila trecere prin "eprubeta". In acest fel, metoda este aplicabila si femeilor care, fie ca au trompele uterine infundate, fie ca acestea nu mai sunt functionale si la care nu mai este posibila inlaturarea chirurgicala a acestei cauze de sterilitate.
Aceasta metoda a cunoscut o larga raspandire in ultimii 20 de ani, dupa nasterea primului copil prin FIV in anul 1978, fiind astazi aplicata si in tratamentul altor cauze de sterilitate. In momentul de fata, doar jumatate din tratamentele de FIV se adreseaza cauzelor de sterilitate datorate unor boli a trompelor uterine.
Aceasta metoda se mai numeste uzual si "fertilizare artificiala", dar aceasta expresie nu este corecta deoarece fertilizarea ovocitului de catre spermatozoizi are loc la fel ca si in mod natural, doar ca intr-un recipient special. Astfel nu fertilizarea in sine , ci doar locul unde aceasta are loc este "artificial".
Etapele tratamentului
Pentru inceput se stabileste diagnosticul si indicatia de FIV. In mod uzual are loc o discutie amanuntita in care ii sunt precizate cuplului procedurile, riscurile si sansele de succes ale tratamentului propus. Sunt controlate initial premizele pentru efectuarea tratamentului si, la nevoie, sunt efectuate investigatii complementare.
Terapia cuprinde o etapa de inhibare hormonala si o etapa de stimulare ovariana. Terapia de inhibare hormonala ovariana incepe dupa o prealabila ecografie efectuata pacientei si excluderea unei infectii prezente in sperma barbatului. Aceasta etapa dureaza in medie 2 saptamani si are rolul prevenirii unei ovulatii precoce. Urmeaza apoi etapa de stimulare ovariana.
Terapia de stimulare hormonala ovariana, cuprinde in prima saptamana injectii de stimulare care se efectueaza zilnic. Urmeaza apoi o asa numita monitorizare a ciclului, efectuandu-se la anumite intervale controale ecografice si hormonale. Doza de hormoni se individualizeaza apoi in functie de aceste rezultate.
Aceste controale se efectueaza pana ce se obtin valori optime in ceea ce priveste marimea si numarul foliculilor, si respectiv, valorile hormonale din sange. Cand sunt obtinute conditiile optime, se administreaza un nou hormon in vederea pregatirii ovocitelor pentru recoltare. Acest hormon se numeste HCG, este tot o injectie care determina ruperea foliculilor si eliberarea ovocitelor.
Dupa 36 de ore de la administrarea HCG, se realizeaza recoltarea ovocitelor,procedeu care se numeste punctie foliculara. Aceasta tehnica se realizeaza prin vagin sub control ecografic si anestezie. Recoltarea ovocitelor dureaza 10 - 20 de minute. Ovocitele se evidentiaza apoi la microscop si se introduc intr-un mediu special de cultura. In ziua punctiei foliculare, sotul trebuie sa obtina o proba de sperma. Dupa o pregatire speciala, spermatozoizii sunt pusi in contact direct cu ovocitele.
Dupa aproximativ 18 ore se controleaza fecundarea ovocitelor. Ovocitul fertilizat prezinta 2 pronuclei, care reprezinta materialul genetic ce provine de la ovocite si de la spermatozoid. Acesta este primul stadiu in dezvoltarea embrionului.
Peste 48-72 ore de la punctia foliculara, embrionii astfel rezultati, vor fi introdusi in uter, tehnica numita embriotransfer. Acest procedeu nu necesita anestezie, deoarece este o manevra extrem de blanda. Dupa embriotransfer este necesar un tratament special pentru sustinerea dezvoltarii embrionului. La 2 saptamani de la embriotransfer se efectueaza testul de sarcina din sange.
Rezultate
Rata de sarcini dupa FIV - ET este dependenta de cauzele care determina sterilitatea. Un alt factor important este varsta pacientei. In lumea intreaga se considera ca rata de reusita/embriotransfer este de 25%-35%. La unele loturi de paciente am ajuns la o rata de reusita de chiar 50%.
Riscuri
In rare cazuri (<1%) se pot intalni urmatoarele complicatii ca urmare a punctiei foliculare: lezare de vase de sange, vezica urinara, intestin subtire, intestin gros.
Intr-un procent de 5-10% apare sindromul de suprastimulare ovariana, care necesita o supraveghere mai atenta a pacientei dupa embriotransfer. Rata de sarcini multiple este de 5%, usor mai crescuta la pacientele tinere si la care se transfera mai mult de 3 embrioni.
Evolutia unei sarcini aparuta dupa FIV este exact ca a unei sarcini aparuta pe cale naturala. Clinica noastra lucreaza in cooperare cu o echipa de medici si biologi din Grecia.