Numeroasele lucrari dedicate graviditatii privilegiaza rolul mamei si modelele atitudinal-comportamentale materne legate de graviditate. Tatal este oarecum introdus intr-un con de umbra, lui revenindu-i exclusiv rolul de sustinere (atat materiala, desi aceasta latura nu mai este ceva de la sine inteles in epoca actuala marcata de emanciparea femeii, cat mai ales psiho-afectiva) a partenerei gravide. Pornind de la premisa exclusivitatii relatiei simbiotice dintre mama si copilul nenascut, tatal tinde sa fie privit ca un martor, implicat, ce-i drept, dar nicidecum decisiv, caruia i se refuza dezvaluirea tainei de necuprins a maternitatii tocmai de catre iubita/sotie, devenita mare preoteasa a templului graviditatii.
Aceasta neglijare sau chiar excludere nu poate fi benefica relatiei dintre cei doi parinti, prejudiciind chiar raporturile interpersonale care se vor stabili cu bebelusul. De fapt, in mod sigur, ambii parteneri sunt “insarcinati”, prin intermediul unor resorturi psihice diferite. Negresit, sarcina este o perioada de cumpana in evolutia unei relatii maritale, iar momentele critice sunt prilejuri de “a strange randurile”, de a intari unitatea grupului familial. Pentru a proteja interesele tuturor celor implicati in bunul mers al sarcinii, climatul relational este indicat sa fie unul cat mai securizant, oaza de liniste distantata de tracasarile anxiogene de fiecare zi, iar partenerul detine un rol decisiv pentru realizarea acestor cerinte.
Discutiile cu gravida despre ceea ce simte fiecare si despre cum poate fi pregatita in mod optim marea intalnire cu bebelusul, despre consecintele acestei schimbari imense si tactici de a-i face fata, exprimarea trairilor afective pozitive generate de anticiparea momentului nasterii sunt tot atatea cai de a “imblanzi” neprevazutul acestei experiente initiatice, in timp ce relatia conjugala este intarita. Pentru gravida conteaza foarte mult faptul ca partenerul o insoteste la controalele medicale periodice, ca impartaseste cu ea magia vederii fatului la ecografie, ca ii este alaturi si ii alina toate ingrijorarile, framantarile, ca tresare emotionat cand ii mangaie burtica si simte primele miscari ale fiului sau fiicei lor, ca o asista la nastere (chiar daca numai fizic, pentru ca lesina cand trebuie sa taie cordonul ombilical!).
Binevenite si chiar necesare sunt si renuntarea la fumat din partea ambilor parinti (tatal ii poate servi mamei chiar de model pentru lecuirea de acest narav), o diviziune echitabila a muncii in gospodarie, participarea impreuna, pe cat posibil, la cursuri de pregatire prenatala.
