Terapiile de familie vizeaza: consilierea maritala si familiala, modificarea sistemelor disfunctionale de interactiune ale familiei, dezamorsarea conflictelor latente si rezolvarea unor frustrari mocnite, indrumarea pentru asumarea unor status-roluri familiale, optimizarea comunicarii intre membrii familiei, pe filiera intra-generationala (intre frati sau surori, intre sot si sotie) sau pe filiera trans-generationala (intre parinti si copii, bunici si copii, sau bunici si parinti).
In cadrul acestei orientari terapeutice, se remarca contributia Virginiei Satir, care a elaborat modelul terapeutic al maturizarii. Conform acestuia, femeile gravide pot invata sa devina congruente cu ele insele si sa isi amelioreze stima de sine, exprimandu-si clar si deschis sentimentele, gandurile, asteptarile, nevoile, valorificand experienta maternitatii ca pe o treapta in dezvoltarea de sine. Constientizarea tuturor trairilor asociate acestei perioade este cheia maturizarii.
Alte resorturi terapeutice implica sprijinirea membrilor familiei in gestionarea dinamicii de forte, a structurii ierarhice din cadrul familial, terapia starilor de criza familiala si a situatiilor-limita, cum este cea de tranzitie spre rolurile parentale. Un obiectiv central in cadrul terapiei strategice propusa de Milton Erikson este intelegerea ºi/sau depãºirea unor paternuri familiale trans-generationale (prin care fostii copii- actualmente parinti la randul lor- perpetueaza modelele parentale intiparite in familiile de baza.
Alte scopuri presupun optimizarea paternurilor de atasament (bonding) si de reciprocitate in exprimarea ecologica a afectiunii, prin adecvarea conduitei expresiv-emotionale atat contextului social, cat si nevoilor interactantilor.
